petrecând tu prea bine cu propriul copil te trezeşti că fuge de lângă tine, te miri cum de a disparut... că el dispare aşa ca o umbră, el e, dar nu-l mai vezi.
şi el începe să plece. pt cât timp şi unde?
aşa trebuie să te întrebi.
de plecat pleacă la ţigări, la pariuri, la o bere sau la un băiat, la o fată sau pe net (infracţiuni informatice, pornografie, violenţă şamd) sau nu pleacă nicăieri şi se prelinge pe ziduri, are voce slaba, mână moale tremurândă sau e pal, absent, tăcut... nu iese din camera lui cu zilele... şamd sau nimic din toate astea, dar e o întreagă listă de semne ale plecării.
şi crezi că a venit timpul să te întrebi ce să fac sau încotro s-o iau şi te mai gândeşti că n-ar fi rău să cauţi ceva-ceva despre depresie, adicţie, comportament antisocial, pornografie, tulburări de personalitate etc sau să nu faci nimic şi laşi lucrurile să meargă de la sine... şi ele merg dar nu ştii unde. oricum, începi să te sperii... aşa că vei căuta pe cineva.
aici e-aici. mare atenţie! Atenţie!
trebuie să cauţi pe cineva care să fie... cum să fie şi de unde să afli cum ar fi mai bine să fie.
dacă eşti vigilent, atent, flexibil, deschis sigur simţi, chiar dacă eşti tu însuţi dereglat.
a găsi un psiholog e o întreagă aventura, pt că nimeni nu are timp, mai ales pt tine. aşa că fă un efort, ascultă, citeşte ca să ştii ce ar trebui să se întâmple...
daca nu ştii să citeşti, să-ţi citeasca cineva (chiar aceste rânduri), încearcă să simţi cât mai mult, e aproape imposibil să nu vezi vreo schimbare pozitivă, dacă există, dacă nu, caută de la capăt, daca iţi pasă.
fă în aşa fel încât să afli tot mai multe lucruri despre copilul tău, întreabă, caută.
dacă ai reuşi să-ţi observi zi de zi propriul copil, atunci probabil că ai descoperi mai repede primele alunecări, primele rătăciri... ele pot fi tranzitorii, desigur, însă se şi pot accentua şi pot da naştere unor tulburări.
de aceea, e timpul, oricând e timpul, să fii cel mai bun prieten al copilului tău.
© V. Nicolae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu