padurea vaceni pescuit fals

plecasem spre padurea vacenilor.
aveam cate ceva la mine. un termos, niste covrigi,
brichete bic, chibrituri, ace de pescuit, putin fir textil... insa tot
cad intr-un sec, ma tot duc, ma tarasc pe peretii
unui gol, ca-ntr-o fantana seaca.
ma-inec, nu pot sa respir, ma trec toate apele...
fac pas dupa pas cu rucsacul in spate, aproape in
genunchi, in genunchi. plecasem spre padurea vacenilor. langa vitanesti. tot ma
taram. nu mai reuseam nimic. ma "taiasem". rupsesem
orice legatura. tot m-agatam de niste mladite, le
mototoleam si le duceam la nas. nimic. miroseam: rugina,
beton, plastic, huse de scaune de microbuz... imi veni sa vars.
intrasem intr-o usoara somnolenta, de la sec, de la gol,
de la antihistaminice, antiemetice.
tot alunecam in mine. m-agatam greu, ma chinuiam. m-
am asezat si mi-am zis: pana aici!
imi venea sa dorm, pe frigu' asta mi-era cam teama. umblam cam
dezbracat, cam descheiat: imi ardea carnea,
usor-usor incepea sa-mi fie frig, semn ca imi reveneam.
zi, daca imi infig un pai de baut in vena jugulara pot
scoate colesterolu' pe-acolo? colesterolu' si tot raul din
mine?
aproape ca nu mai puteam sa ma releg la benzinarii, fier beton, peturi
si sucuri la doza.
cadeam ca-ntr-o fantana seaca, nu mai ieseam la lumina,
intr-un final m-am intins, nu ma-ncumetam sa ma
desprind.
mai e mult pana departe, tot asa o s-o tii!
as fi vrut un sac de menta, de cimbru, de busuioc. v.n., celalalt
taler, ed. gricord, vaceni, 2013ﻐ

--
adresavali.blogspot.com