aur si aiurare
zacamânt si delir
trecusera niste ani
parca 16
as fi vrut ca un om oarecare sa mi-i
transforme
într-un mic lingou de aur cât o ciocolata cu
rom
sau în cuburi de ciocolata amaruie,
sau într-un vârf de telescopica de aur
era o ardere, a fost
era un timp al norocului,
al belsugului
când marco mergea în spatele meu
si râdea de ce îi ziceam
ca am un fel de aura,
un fel de energie pe brate,
pe care o simteam ca pe o sora
un timp aiurifer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu