în pahare de whiskey
adus de marco de la frumoasa
rece
ne încalzeam la un bec de 100 de wati
în camera fumegând
ascultam
sweet child in time la magnetofon
bam bam bam
mama lui marco ne facea pâine
mâncam cu brânza
karateka ne zicea
ati ajuns în ultimul stadiu de degradare umana
ne sufocam de râs
lacrimam
noaptea
în iarna aia cumplita
mihail misticu savura acest vin licoros
si-si striga zbatându-se ca prins de niste
fiinte nefaste
iubita
aida, aida, striga
mama lui marco era tare bolnava
cum de nu întelegeam
cum de dadeam volumul la maximum
No-no-Notorious Notorious
si ma gândeam la notorii
era un vin darkred uleios
rece
si mai aprindeam o tigara
si mai mâncam pâine prajita
pe un resou anemic cu sare
citeam osho, ramana maharishi
cu degetele înghetate
camera fumega ca rupta de lume,
de istorie.
superb! frumoasa rememorarae in varianta mea ar suna altfel, ceea ce este normal, si asa trebuie sa fie!
RăspundețiȘtergerenoaptea aia... si multe altele. mai multe romane. de le'ar scrie altii pentru noi.