crucile albe de zahar intinse la soare

într-o zi nesfârsita, trezindu-ma, am vazut

toate drumurile. toate.

doar atât mai pot rosti (vai!):

astept zorii zilei ca o izbânda a domnului

prin mine.

sufletul câinelui mai bântuia înca locul

atacul de panica nu sosise

era o intersectie minora

din nou toate farmaciile erau închise: nicio

speranta

întunericul ma repratrunse încet ca o licoare

uleioasa în vene

baiatul cara galetile cu apa

cimentul parea o plita

mi-am dus dromaderul pitic si i-am dat sa bea

ma gândeam la legea vaselor comunicante

femeia îl asculta întinsa

deunazi vorbeam cu liliecii memoriei pure

barbatul nu mai continuă

tinea un cutit mare, stralucitor între dinti

mânuia o inima zbatându-se din nimicuri

mânuia un tremur al mâinii

se apleca usor deasupra femeii si începu s-o

sarute

saruta fiecare pelicula de vibratie

un strigat îi îngheta inima

se ridica si se duse dincolo de gardurile de

fier ale casei

gardianul era ucis

capul lui se rostogolea înca pe drumul

înclinat, îmbâcsit

niste câini negri stralucitori se repezira

asupra lui

apuca inelele portii si se lasa sa atârne ca o

bucata mare de miel cald si belit

întunericul se mai risipi

înghiteam visinele alea ca un somn

femeile ma alergau, încercau sa ma tunda

fugeam ca un liliac al memoriei pure

si ma loveam de crucile alea albe de zahar

întinse la soare.

--

nextval

nextval_van@operamail.com

--

http://www.fastmail.fm - Access your email from home and the web