De la pescarul cu palarie de paie, la pescarul cu firul verde, gros ca
un elastic. Numele meu... dar ce conteaza, in fine, ma numesc V.
Nicolae si... Eram toti acolo. Langa niste pietre, in jurul lor, pe
ele. Asezati, in picioare, intr-o rana. Pescuiam pe un rau de la
marginea orasului, un rau urban, cu peturi, pungi, doze de aluminiu...
un rau chinuit. Pescuiam la vierme, era foarte cald, vara, canicular,
curgeau apele pe noi... pescari de caras si de ce-o mai fi, de ce-o
cadea, retineam tot: caras mic, oblete, porcusor... nu iertam nimic.
Pescuiam in aval de un baraj, unde fusese un pod sau tot un baraj
peste raul Vedea (Alexandria, Teleorman), ramasesera pietre mari, dale
mari asemanatoare celor de terasament de-a latul raului...
Cand era apa scazuta din 3, 4 pasi pe pietrele astea ajungeai in
mijlocul apei. Erau pescari pe fiecare piatra, parea locul cel mai
bun, se prindea ceva maruntis. Dupa amiaza, in apropierea amurgului,
din zare, venea cineva agale, molcom. Purta o palarie de paie cu
boruri largi. Si a inceput sa caute prin iarba, parca prindea muste la
firul ierbii, parca ar fi cosit ceva cu mana.
Se vorbea tare, se fuma, se aruncau in apa plumbi grei, plute cat
toate zilele, rosii, portocalii de iti rupeau ochii si carlige ca
pentru pesti capitali, somni eventuali. Tacut, discret, cu miscari
lente, precise, barbatul cu palarie de paie plasa montura cam la
picioarele mele, langa o piatra. Intr-o pata de umbra, se fuma, se
radea, se vorbea tare, sunau telefoane, zburau doze de bere, peturi.
Pescuit de oras, pescuit kitsch, caricatura. Pescuit cu ace galbene,
sarma groasa, cioc papagal, bune la orice... 5 lei 100 buc. Si scoase
primul peste si surase, apoi al doilea, al treilea, alta piatra, alti
3, 4. Si zambea, se facu tacere, aparu o stinghereala in toti, o
frustrare, un neajuns, un frison. Unul il pastra, unul ajungea in apa.
Viu si nevatamat. O pluta mica, o alica de-abia o vedeai si... Pana la
urma cineva sparse aceasta tacere grea rau, ca toti plumbii monturilor
noastre:
- La ce dai, nene?
- La lacusta, la clean.
Se amurgea tot mai rapid, din tenesii nostri, de la picioarele
noastre, din fiecare cotlon barbatul cu palarie de paie tacticos si
discret aducea in palma sa clean dupa clean. Desi era zgomot, intrucat
e un rau foarte modest si pe o distanta enorma nu sunt obstacole de
niciun fel: pietre, buturugi, coturi, maluri inalte, gropane etc,
clenii se ascund aici, au cateva zone de panda, plus ca e o portiune
cu ceva iarba unde sunt lacuste, iar vizavi e un izvor si un
delulet-mal relativ inalt de pe care la orice pala de vant o lacusta
aterizeaza pe suprafata apei. E hrana mai multa si cred ca n-au de
ales.
Si uite de aici am ajuns la gandaci facuti din pad de mouse. La musca,
la o prima faza de fly fishing. Dar pentru asta va fi o alta poveste.
O poveste cu un baiat subtirel, foarte tanar, care avea o borsetuta si
o lanseta
cu un fir verde gros ca un elastic, o sapca, ochelari de soare. Un
baiat care biciuia apa in zare.
Valentin Nicolae
--
adresavali.blogspot.com
