geamul bolidului meu supranumit Spinoza

bucuria ta nu este si bucuria mea.

daca ar fi, am incepe sa facem filosofie.

intr-un fel bucuriile mele te plictisesc, bucuriile tale ma lasa rece, ca tot se facu toropitor.

noi, agarici star, si semenii mei nu semanam.

daca am aduce un pic, atunci tu nu te-ai duce la mamaia sau eforie, tu nu ai citi banalitati si platitudini.

lipsa fumatului imi da secvente de luciditate si ajung sa gandesc (chiar asa!), sa gandesc cum gandeam.

pai ai tu timp pentru mine, pai stii tu pe unde imi tot car corpul.

ar fi culmea ca dincolo sa ma intalnesc cu teodosie si si-acolo sa aiba un hotel la care sa ia si ultima aschie de carne de pe noi.

bucuria noastra ar fi la fel daca ar da peste mine vreo 10 kile de aur... as deveni foarte generos verbal. as binecuvanta prin geamul bolidului meu supranumit Spinoza.

stii de ce nu mai semanam (ca n-avem seminte, asta-i clar!), fiindca nu-mi plac intalnirile unde este lume, nu-mi plac spatiile inguste, nu-mi plac masinile cu aerul conditionat inchis, mie imi place doar dacia 1300 cu toate geamurile deschise, trosnind, scartaind, pocnind, dandu-si duhul...

duhul asta ar trebuie sa ne apropie, dar mintea ta bolnava nu are bolile mele, mintea ta e plina de evlavie, ti-ai luat si o masca pe masura: usor trist, abatut, responsabil, un mort frumos... m-a luat gura pe dinainte.

poate ca noi, Agarici Star, ne-am pierdut simtul vietii (suna ca naiba!), poate ca noi, cei de la vin-alcool si de la policolor, nu mai stim cine e laterna care ne lumineaza fata ca la secu...

si dupa noi vor ramane numai haine mici ca ne-am ingrasat si toate gandurile noastre mincinoase si perfide ca mai mult n-am putut.

dar putem ca suntem vii, dar, in fine...

La flore (sau les fleurs, mai conteaza?) intestinale... ©

ca tot veni vorba de cultura, m-am gandit sa scriu un mare (sic!) roman, mare si intortochiat, tineti-va bine: © La flore (sau les fleurs, mai conteaza?) intestinale...

tvr cultural moare din nou

ba, aia de la tvr cultural nu mai fac cultura? ca erau culti tot timpul. sau nu merge cultura cu covrigi si tigari nistru. fac o emisiune pe tvr 2 de mare respiratie si inspiratie: romania frumoasa (sic!)... primul invitat: marea actrita stela popescu.

pentru un pumn de sare si-o canistra de votca

te sparg in nas vecina surda... in stepa lunga si feuda sa beau spirtoase c-o femeie kurda un pumn de sare intr-un kil de urda s-o luam tiptil la cautat leurda in noaptea chioara si tarzie as vrea mult mult sa am sosie. (in lb. romana se scrie votca, in alte limbi, vodka, asta pt ca a mai fost un destept care incerca sa-mi dea lectii de dex.) din vol. un kil de versuri pe zi. publicabile, ed. vitan barzesti, lacu' sarat, bucale

gara basarab, daniela nane, pieptanari

mi-ar fi placut toate filmele, toate cartile, daca ar fi fost despre noi. ele nu prea sunt nici macar despre mintea noastra bolnava. tocmai ieri am sarit dintr-un tren si am trecut prin trei ziduri. cine a vazut, sau a fost partas, la o banala bataie nu mai poate sa vada 99% dintre filme. cine a fost intr-un lift din big berceni, in wc-ul garii de nord nu mai poate citi despre fericire, suflet, suferinta, conachi, vacarescu din 2013. e chiar jenant sa citesti o carte care nu te emotioneaza (sic!) nici macar cat o calatorie cu metroul pana in dimitrie leonida sau cu trenu' pan-la videle. nu stiu de ce dar gara basarab mi-a spus mai mult ca daniela nane. cam asta e: sa spui mai mult decat o gara sau decat statia pieptanari.

copiii mei merg prin noroi

Copiii mei sunt ca niste mieluti

Ca niste oite

Ei merg in formatie, grupati

Incruntarea lor a daramat o statuie

Aici parca a venit un urias si

A dat cu pumnul

Casele noastre au ramas gaurite

Un svaiter gri de clisa

Am pus celofan, folie si niste stinghioare de salcam in cruce

Suiera vantul baga zapada

Pe plita coacem mamaliga



Si mergem asa grupati, in formatie cuminti

Cu noroiul pana la genunchii nostri mici

Fiind ca un lant nicio za nu cade

Noi nu ne pierdem

Si din niste sipci ne-am facut rachete

Nu, nu sa zburam ci sa plutim asa pe noroi

Si in patul asta mare dublu de burghez

Am incaput toti si asa incolaciti

Ca boabele de fasole ghemuiti am atipit

Iata eu stau la usa si bat!

Aici, la noi, usa e deschisa.


-- adresavali.blogspot.com