Un alt nume al meu: Lauritzen

Eram în turma. N-ar fi trebuit. Îi asiguram

propriu-zis spatele. Tu esti mai întelept, mi-au zis. Asudam. Plecasem

în cautarea hranei.

Traiam din acuplari diurne. Din orgasme

repetate. Aveam ochii injectati. Mergeam

tantos, chiar daca ma împleticeam putin.

Faceam parte dintr-o specie în derâdere.

Catelele îmi scoteau peri albi. Si

recalcitrantii câini tineri. Noaptea, vizionam

preajma noastra. Câte un betiv se-ndrepta spre

casa. Câte o domnita vlaguita. Pleoapele îmi

erau umflate si grele. Uneori deschideam doar

un ochi: stângul, pentru a repera sursa

zgomotului. Parca auzeam ca prin vis:

Lauritzen, sunt eu, patronul!, zicea barbatul

topit de bautura. Dadeam putin din coada. La

deruta. Femeile nu ne adresau nici o vorba.

Desi dadeam din cozi ca tâmpitii. Ne mai

aruncau si ele niste coji de pâine uscata.

Asta, patronul, ne hranea regeste. I se spunea

Washington. Purta o mustata stufoasa, neagra,

putin înspicata. Îi era cam frica de oameni.

Sa vezi ce limbi dadeau catelele noastre. Ti

se facea sila. Si recalcitrantii câini tineri.

Si incontinentii câini batrâni. Vizionam

detasat spectacolul strazii, lumii, viului.

Tinerii lingeau mâini unse cu toate alifiile.

Încercau acuplari atletice. Surâdeam

îngaduitor. Tu esti mai întelept, mi-au zis.

Eram în turma. N-ar fi trebuit.

--

nextval

nextval_van@operamail.com

--

http://www.fastmail.fm - Access your email from home and the web